Nu mai ești tu

Vin momente când pur si simplu simți ca nu mai ai nimic de oferit.

Și e cumva peste puterile tale sa ți învingi gândurile astea, dar încerci totuși. Nu vrei sa ajungi in punctul in care sa nu mai simți nimic, sa nu îți mai pese de nimic. E o bătălie continua între rațiune si sentimente. Nu mai ești tu cea care ar fi dat orice pentru oamenii din jurul ei.

Nu mai ești tu cea căreia îi pasa de părerea oamenilor si ar fi făcut tot posibilul sa mulțumească pe toată lumea. Nu mai ești tu cea care iubea cu sinceritate. Ai trecut prin atât de multe lucruri, încât toate acestea te-au schimbat. Te-au schimbat atât de mult, încât oamenii au început sa se îndepărteze, au început sa uite de tine. Dar e mai bine așa. Oricum nu aveai nevoie de ei in viața ta. Viața e mai mult decât o vezi tu. E doar un moment care te încerca. Încă o încercare, nu? Atât de multe încercări in ultima perioada…si totuși parca nu se mai termina.

Totuși nu mai vine momentul in care sa te simți liniștita si împlinita. Sa vina momentul acela in care gândirea excesiva sa îți dea voie sa te bucuri de viața. La dracu si cu gândirea asta excesiva. Ce ți-e si cu ea? Atât de multe gândiri care nu te lasă sa dormi. Simți ca ai control asupra lucrurilor, asupra vieții tale?

Ar fi putut sa fie diferit, dar încrederea ta oarba in oameni te-a făcut încă o data sa pierzi. Ai fost atât de dezamagita de oamenii din jurul tău, încât crezi ca toți sunt la fel, nu? Poate ca nu toți sunt la fel. Poate ca la un moment dat, viața o sa considere ca e momentul tău de glorie, e momentul sa fii fericita alături de alți oameni. Pana atunci, datoria ta fata de tine, este sa fii fericita cu tine. Îți ești datoare tie, pentru tot ce ai trăit, sa te iubești mai mult, sa te pui măcar o data pe tine pe primul loc. Meriți sa fii fericita. Pentru toate lacrimile vărsate, pentru nopțile nedormite, pentru zilele lungi care nu se mai terminau.

Mi-as fi dorit ca viața ta sa fie diferită, dar nu ai fi învățat toate aceste lucruri. Nu ai mai fi știut sa fii cum ești acum. Nu ar mai fi existat toate lecțiile prin care ai trecut. Nu ai mai fi știut cum e viața de fapt și ca nu toate lucrurile sunt roz, ca nu toți oamenii sunt buni, ca nu toți oamenii intra in viața ta ca sa și rămână. Oamenii de obicei vin și pleacă. Fiecare om care trece prin viața ta, are ceva de adăugat la ea, fie bun, fie rău. Dar asta e cursul vieții.

Ia o pauza, inchide ochii și gândește-te la toate lucrurile deja întâmplate, gândește-te ca ești ce ești datorită multiplelor evenimente din viața ta. Ele au construit la tine incet, poate câteodată cu coborâșuri… Fii puternica! Fii tot ceea ce îți dorești sa fii, iubește lucrurile simple, o sa vezi cât de frumoasa este viața.

Zâmbește larg și arată-le tuturor cat de puternica ești. Arată-le tuturor ca ești mai mult decât au reușit ei sa vadă vreodată.

Draga eu, te rog, fii mai buna cu tine.

With love, A.

De azi…

Am vrut multe și nu am primit îndeajuns. Am avut intotdeauna așteptări prea mari de la anumiți oameni și am ajuns sa fiu dezamagita. Am avut iubire de oferit și am oferit-o. Nu cui ar fi trebuit, dar totuși am făcut-o. Nu îmi pare rău, chiar ma bucur ca am iubit și ca am avut cu cine sa împart fericirea și bucuria mea, tristețile și dezamăgirile mele. Pana intr un anumit punct. Pana când nu s a mai putut. Nu s-a mai putut atunci și nu se mai poate nici acum.

E timpul sa renunț la trecut și sa o iau de la început, sa invat sa fiu fericita fără personale care au plecat neprevăzut din viața mea. Sa renunț la ele, sa le las sa rămână o amintire și atât.

De azi vreau sa fiu fericita. De azi vreau sa fiu o persoana mai buna și sa las persoanele care vor sa fie lângă mine, sa fie lângă mine. Sa nu le mai resping și sa nu mai ridic ziduri. Ziduri,care cu trecerea timpului, ma vor tine blocată intr-o lume doar a mea, fiind singura și trista, nemaistiind sa iubesc și sa-i las pe alții sa ma iubească.

Pentru ca, pana la urma, e vorba doar despre iubire. Nu? Iubirea ne definește și tot iubirea ne face mai buni. Pentru iubire învățam sa fim mai buni, mai îngăduitori.

De azi ma întorc la mine și merg mai departe. Am cerut momente de singurătate, sa ma vindec de toți și de toate. Și cred ca am reușit, mai mult sau mai puțin. A fost o perioada in care am fost vulnerabila și am fost ratacita. Dar m-am regăsit și ma întorc la mine, de azi. Pentru ca ziua de astăzi a fost pasul de care aveam nevoie pentru a merge mai departe.

Fumez o tigara și ma bucur ca m-am descoperit, mi am dat seama ca nu sunt o persoana atât de rea pe cât credeam, ca unele persoane dispar din viața noastră pentru a face loc altor persoane mult mai potrivite, ca timpul le vindeca pe toate, ca singurătatea e cel mai bun prieten al nostru și ca datorită ei, ne putem pune ordine in gânduri și in viața. Am fost suparata, am fost dezamagita, am ras( ironic fiind), am plâns (pana am rămas fără lacrimi), am căzut și m-am ridicat. Mi-am impus ca trebuie sa-mi domolesc furtuna din suflet si ca nu mai e loc in viața mea de tristețe.

Timpul trece și nu aștepta pe nimeni. Nici pe mine, nici pe tine, nici pe noi, nici pe voi. Împreuna sau separat trebuie sa mergem înainte. Sa învățam sa fim mai buni, sa iubim mai mult și sa rămânem mai mult in viața oamenilor care merita.

De azi pentru totdeauna.

With love, A.

Suflet pentru suflete

Au fost momente când am zis ca nu mai pot, ca nu mai vreau sa știu, nici de mine, nici de alții. Am vrut sa ma conving ca nu îmi mai pasa de nimeni și nimic, mi am propus sa fiu rece și indiferenta, sa nu ma mai atașez de nimeni și sa nu mai am încredere in nimeni. Am vrut sa fiu doar cu mine, sa nu mai depind de nimeni, sa nu mai am nevoie de oameni pentru a fi fericita.

Și am reușit sa nu mai depind de niciun om, dar nu am reușit sa ma fac sa nu îmi mai pese. Îmi pasa, pentru ca așa am fost invățată. Am fost invățată sa îmi pese de oamenii din viața mea, bine, doar de cei care merita…și câteodată și de cei care nu merita. Nu îmi pare rău, pentru ca am învățat multe din indiferenta oamenilor și din modul in care au reușit ei sa ma trateze.

Am iubit și iubesc tot ce e frumos. Îmi place sa am lângă mine oameni buni și calzi, oameni cărora sa le pese și sa lupte pentru mine. Oameni care sa îmi demonstreze ca se merita sa lupți pentru momente frumoase, pentru lucrurile la care ții. Ca se merita sa lupți pentru oamenii pe care ii vrei lângă tine, pentru oamenii pe care ii simți sinceri și care sunt dispuși sa ofere multe.

Vrem sa iubim și sa fim iubiti, dar renunțam la primul obstacol care ne iese in cale, lăsam orgoliul si mândria sa ne controleze. De ce sa nu ne implicam mai mult și sa învățam sa ascultam, și sa-i lăsam pe oamenii dragi noua sa fie alături de noi?! De ce am ajuns in punctul in care preferam sa plecam, sa renunțam? De ce sa punem punct la ceva ce nici măcar nu a început când nu avem nicio certitudine cum o sa fie? Bine, rău, sa lăsam lucrurile sa vina de la sine, fără sa ne influențăm deciziile si fără sa ne pese ce tot ce e in jurul nostru.

Vrei ceva, caută și gaseste. Vrei pe cineva, aștepta și va veni, mai devreme sau mai târziu. Lupta pentru lucrurile frumoase și dragi tie, lupta pentru oamenii pe care ii vrei in viața ta, dar lupta doar pentru cei care merita. Totul depinde de noi și noi decidem ce facem cu viața noastră și pe cine vrem in viața noastră. Fiecare greșeala, fiecare alegere greșita ne ajuta sa ajungem mai sus și sa fim mai buni și mai mult.

With love, A.

Suflete

Stau și ma gândesc cât de ușor ți-a fost sa pleci. Sa pleci și sa renunți la noi, la tot ce a fost, la tot ce am avut. Și doare. Doare atât de tare încât simt ca nu mai exist. Ma lupt cu mine, ma lupt cu tot ce am înseamnat noi doi, doi oameni care s-au iubit, care au trăit cea mai intensa poveste de iubire. Și ma lupt și cu tine, in absenta ta, absurd.

Am un pahar plin in mâna și sufletul gol. Pentru ca atât a mai rămas dupa plecarea ta, paharul, care și el se golește de fiecare data când ma gândesc la tine.

Sunt bolnava de dor și nu cred ca o sa ma vindec curând. E absurd, dar încă sper sa te întorci, desi nu știu dacă as putea sa te iert ca ai plecat si ca nici măcar nu ți ai luat rămas bun.

Sunt înecată in durere. Și nu știu cât o sa mai rezist. Când ai plecat mi ai spus ca nu are rost sa plâng, ca nu s-a terminat totul acolo și ca noi o sa fim mereu. Dar cum sa fim unul pentru celălat, când nu mai suntem aici nici măcar pentru noi înșine?! Te-am iubit dincolo de orice și te-am vrut pentru totdeauna. Dar nu poți iubi pentru doua persoane și nici nu te poți lupta in zadar pentru cineva care nu își dorește.Te las sa pleci cu sufletul curat, chiar dacă mi se sfâșie sufletul. Știu ca trebuie sa-ți dau drumul ca sa îmi fie mai bine, ca sa pot trece peste orice am avut. Și o sa mi amintesc cu drag de noi, pentru ca mi ai fost soarele din zilele ploioase, lumina din întuneric, mi-ai fost totul. Dar totul s-a terminat și noi am plecat. Eu pe drumul meu, pentru a-mi găsi pe cineva care sa ma merite. Și tu pe drumul tău, pentru a-ți găsi pe cineva pe care s-o meriți. Și poate ca par iprocrita, dar nu m-ai meritat. Ai întrat nevindecat in povestea noastră și ai lăsat sa fiu afectată eu. Și ironic e, ca ai ajuns sa te vindeci tu, iar eu sa rămân fără vlagă și fără vreo dorința de a mai iubi curând.

Pentru ca, oricum, la ce e buna iubirea? Iubim, ca mai apoi sa suferim. Suferința e mai puternica decât orice iubire. Reușești sa ajungi la extaz, ca mai apoi sa cazi puternic spre agonie. E prea mult pentru orice suflet.

A fost prea mult și pentru mine. Te-am sărutat pentru ultima oară, neștiind ca va fi ultima. Și mi-a fost greu sa nu-ți mai simt buzele, caldura, tandrețea și mâinile-ți fine care îmi atingeau plăcut fata.

Dar trece, totul trece și timpul le rezolva pe toate. Cum o sa rezolve și neputința și dezordinea din viața mea.

With love for my love. A

WITH LOVE FOR LOVE

  Dragoste. Suferinta. Zambete. Lacrimi. Toate la un loc. Ceva ce te da peste cap. Un val-vartej. Inimi sfaramate si nopti pline de lacrimi. Tipete in perna si parfumul lui pe pielea ta. Inca il mai simti. Si nu-l mai vrei, dar il mai vrei. Esti nehotarata. Pleci si te intorci. Dar el nu se intoarce. Si realizezi ca esti singura. Si te gandesti, ca oricum altceva nu ti-a ramas de facut. Te gandesti la voi, la el, la tine (sau ma rog, ce a mai ramas din tine dupa plecarea lui). Si doare al dracului de tare. Simti cum cioburile inimii tale ti s-au imprastiat prin vene. Si accepti. Plangi nopti la rand, tipi, spargi.

Dragoste. A fost sau poate nu. Am crezut ca m am indragostit de cineva care ma cauta si ma astepta, cineva care m-ar fi inteles si la nebunie, si la extaz si la agonie.  De acel cineva care ar fi vorbit cu mine dupa o lupta, care mi-ar fi oferit speranta si sustinere, zambete si fericire. Mi-a fost frica sa nu te pierd pe tine, sufletu-mi pereche, dar la sfarsit s-a dovedit ca nu mi-ai fost suflet, nu ai fost nici macar al meu. Si ma simt libera. Eliberata de serile in care plangeam, de serile in care ma temeam ca o sa te pierd. Ce ti-e si cu frica asta?! Intotdeauna se intampla fix ce nu ai vrea sa se intample. Pentru ca asa sunt oamenii. Calatori. Ei vin si pleaca. Iti murdaresc sufletul, iti fac dezordine in viata si te lasa sa te descurci. Dar asa invatam sa fim mai putenici. Invatam sa nu depindem de nimeni sufleteste.

Invatam sa fim reci si egoisti. Si e mai bine. Nimeni nu va mai putea sa profite de dragostea pe care esti tu dispus sa o oferi, de zambetele pe care le arunci spontan si sincer.  De sclipirea din ochii tai, care ajunge sa se transforme intr-o mare de lacrimi.

Mi-am ratacit corpul prin bratele-ti reci. Te-am vrut cu adevarat si as fi dat lumea peste cap. Imi lipsesti, dar mai mult imi lipsesc eu.  Tu o sa vii si o sa pleci, dar eu o sa fiu aici mereu pentru mine. Pentru ca inainte de tine am fost eu. Si mi a fost bine.

Te am iubit nevrand ceva in schimb. Te-am iubit fara orgolii. Te-am iubit curat. Te-am iubit, dar am suferit mai mult.

Te-am piedut pe tine, dar m-am regasit pe mine.

With love, A.

Atingeri fine și țigări fumate

Este incredibil cum un om își face apariția in viața ta și reușește sa-ți păstrânda in sufletul tău rece și neiubit de nimeni. Este incredibil de frumos sa te simți a cuiva, care, pana la urma, a ajuns sa fie omul tău. Omul acela pe care-l așteptai de mult timp, omul pe care îl așteptai sa te facă sa te simți din nou vie și plină de viața. Omul ce-ți încălzește sufletul cu zâmbetul lui și cu mâinile corpul. Imaginea lui plăpândă te răscolește și te face sa radiezi de fericire. E acel om care se implica cu totul intr-o relație, care-ți este alături necondiționat, care se dedica trup și suflet tie, iubita lui, femeia ce-i luminează diminețile și ii stăpânește ieșirile.

Mi-am dat seama ca idealul nu îl găsești căutându-l, îl găsești pur și simplu, pentru ca așa trebuie sa fie, așa trebuie sa se întâmple. Voi doi sa va întâlniți, sa va completați inimile și sa va iubiți peste puterile voastre. Pentru ca atunci e mai frumos, când te aștepți cel mai puțin.

Când ești la pământ și te simți înfrântă, o mâna calda îți atinge sufletul și îl înflorește, îl face sa miroasă a fericire și a iubire.

Vreau sa-ți cer dragoste și un pahar de vin. Pentru ca dragostea ta ma liniștește și ma fericește. Pentru ca un pahar de vin cu tine îl aseman cu universul ce trece prin mine.

Săruturi lungi și nopți nedormite. Simt nevoia sa ma dedic cu totul, cu trup, cu suflet. Te las sa-mi cutreieri prin inima-mi plăpândă, având incredere in tine.

Atingeri fine și țigări fumate in miez de noapte. Totul cu tine, un nesfârșit mister ce-l descopăr treptat și ce mi-l însușesc negreșit.

Priviri lungi și declarații de dragoste. Țigări fumate cu tine și pahare de vin vărsate pe cămașă-ți albă ce-mi vine atât de bine.

Te am și te vreau pentru totdeauna

Te am, și te am cu totul. Te am alături cu sufletul și trupul. Te am cu iubirea ta sinceră și calda care-mi acoperă sufletul in mii de feluri. Te am și îmi doresc sa te am pentru totdeauna. Toate astea, pentru ca in sfârșit simt ca mi-am găsit omul lângă care o sa fiu fericita negreșit. Mi am găsit omul pe care mi l-am dormit dintotdeauna. Bun, iubitor, atent, cald, blând. Și simt ca am totul cu tine.

Am dragostea plăpândă care mi se scurge prin vene de fiecare data când realizez ca ești doar al meu. Am atenția ce-mi interzice sa ma gândesc la oricine altcineva. Am bunătatea și ambiția ta, care ma ajuta sa fiu un om mai bun pe zi ce trece.

Am nopți pline de pasiune. Am sufletul acoperit cu dragoste și corpul de degetele-ți fine, ce-mi înconjoară coapsele și-mi mângâie pielea. Am săruturi blânde și suave. Am un întreg alături de tine.

Ne-am găsit acum când inimile noastre aveau nevoie de dragoste și liniște. Inimi ce au fost chinuite in multe feluri. Inimi ce au așteptat sa se vindece reciproc. Mi-e liniște in suflet și ma simt completa. Ma simt atât de întreaga, încât am impresia ca nu am fost rănită niciodată. Am așteptat mult, ca tu, iubitule, sa-mi găsești sufletul și sa-l reîncarci cu o doza nesfârșita de iubire.

Ne aparținem, iubitule. In întregime. Fără dar și poate. Fără ezitări și fără regrete. Emanam pasiune și respiram dragoste unul in preajma celuilalt.

Ne aveam azi, mâine, și totdeauna.

Eu sunt încă aici, dar tu unde ești?

Uite-ma, sunt aici. Te aștept cu aceeași dragoste răvășitoare, cu aceeași ochi plăpânzi, cu aceeași dorința de a ma iubi, de a te iubi. Te aștept cu palmele-mi transpirate și cu sufletul nerăbdător de a se reuni cu sufletul tău. Te aștept sa mi te strecori ușor pe sub piele, pana ajungi sa-mi cuprinzi sufletul in ale tale palme ce au reusit întotdeauna sa-mi încălzească fata. Palme, ce acum, sper sa-mi încălzească sufletul.

Sunt aici pentru mine, pentru tine, pentru noi. Acel noi pe care l-am regăsit întotdeauna, indiferent de toate dațile in care a fost uitat, pierdut sau pur și simplu distrus. Distrus de împrejurări, de situații, sau poate, pur și simplu, de mine și de tine. De firile noastre, de certurile dintre doua persoane vulcanice, și poate, prea orgolioase, pentru a-și dori sa rămână unul pentru celălalt.

– Eu sunt aici, de mult timp, de foarte mult timp. Dar tu? Tu unde ești când inima mi te cere și te vrea doar pentru ea? Unde ești când singurătatea isi face culcuș in viața mea și îmi pune piedica la orice portița de scăpare?

Este cinică toată situația asta. Și vreau sa beau un pahar de vin pentru tine, pentru serile in care stăteam ore in șir și-ti admiram fumusețea, zâmbetul cald ce-mi lumina fiecare părticică a sufletului. Pentru serile in care nu exista nimic, in afara de noi. Pentru serile in care vinul era modalitatea de a ne spune ce simțim, fără ocolișuri, fără orgolii stupide, fără dar și poate. Pentru serile in care eram doar noi doi, îmbrățișându-ne din priviri și alunecând prin sentimente pătimașe. Pentru serile in care veneai val-vârtej și-mi mângâiai fata, parul ( și sufletul) și ma sarutai atent.

Sunt aici, pentru ca așa m-ai învățat tu. M-ai învățat sa rămân acolo pentru cineva. M-ai învățat sa rămân, pentru ca omul meu ( când o sa-i plângă sufletul ) sa aibă unde sa se întoarcă. Sunt aici, pentru ca tu m-ai învățat sa iubesc peste puterile mele. Sunt aici pentru tine.

Ce a fost bun și ce a fost rău in viața mea, a ta, a tuturor?

Ce ne-a fost și anul asta? Ce ne-a adus bun 2017 și ce a mai rămas sa ne aducă 2018 și rostul anilor? Ce persoane ne-au fost alături și cui ar trebui sa mulțumim sincer? Ce persoane ar trebui sa dam uitării? Ce persoane ar trebui sa lăsam in 2017, pentru ca următorul an sa fie mai bun? Ce am avut de învățat și ce greșeli ne-au tatuat sufletul?

Sunt întrebări la care răspunsul îl știu doar eu. Acum ca suntem aproape de finalul anului și probabil e cazul sa fac o recapitulare asupra vieții mele. O recapitulare ce-mi încheie anul așa cum ar trebui.

Au fost persoane multe in viața mea. Prieteni, cunoștințe, amici, persoane invidioase, răutăcioase, prieteni falși. Persoane ce m-au schimbat și ce m au ajutat sa evoluez pe plan spiritual de-a lungul anilor. Am avut prieteni buni, ce au reușit sa contribuie la tot ce sunt azi, prieteni ce mi-au fost alături zile întregi, bune sau rele fiind ele. Prieteni ce mi-au rămas in viața indiferent de situație și indiferent de stările mele haotice. Prieteni cărora merita sa le mulțumesc din tot sufletul, pentru ca dacă nu ar fi fost ei, in anumite cazuri, astăzi probabil eram la pământ.

-Mulțumesc, oamenii mei stătători. Mulțumesc ca mi-ați demonstrat ca pot fi oameni sinceri și calzi, cu o putere imensa de convingere și cu un curaj extraordinar in a se arunca intr-o prietenie adevarata. Mulțumesc pentru toate dătile când mi-ați fost alături și când mi-ați dat câte un șut in fund, pentru a merge înainte. Mulțumesc ca m-ați ajutat sa evoluez din punct de vedere al sincerității și al prieteniei. Fără voi, as fi fost doar eu cu mine. Și știți și voi, ca nu e bine pentru mine sa fiu singura. Mulțumesc pentru toate dragostea ce mi-ați oferit-o și pentru tot binele din viața mea. Simt ca fără voi, nu as fi nimic.

-Cunstintelor din viața mea, vreau sa le mulțumesc pentru prezenta lor, stătătoare sau nu. Poate ca au fost lângă mine in momente potrivite, ceea ce contează enorm pentru mine. Deși am avut parte de prietenii bune, nu pot nega ca am avut parte și de prietenii false. Prietenii ce m-au consumat și ce mi-au marcat viața, intr-un fel sau altul. Dar nu-i cea mai mare problema, pentru ca și ele, au avut un impact major in dezvoltarea mea. M-au ajutat sa învăț din greșeli, m-au ajutat sa-mi dau seama ce fel de oameni trebuie sa am lângă mine și ce fel de oameni nu ar trebui lăsați sa-ți pătrundă in viața și in suflet. Totul in viața se întâmpla cu un scop, și toți oamenii din viața ta participa in evoluarea ta ca persoana.

A fost un an plin. Am avut parte de fericiri, succesuri, reușite, dar și de dezamăgiri, eșecuri pe plan sentimental și pe toate planurile – a fost un an ce a reusit sa scoată mai multa bunătate și mai multă compasiune și mai mult optimism dintr-o persoana ce nu s-ar fi consumat pentru nimeni și nimic, niciodată. Oamenii au și părți rele, dar trebuie sa se accepte asa cum sunt și sa se iubească, deși alții poate nu o fac. Dacă unii nu o fac, asta nu înseamnă ca nu o va face nimeni niciodată.

Sunt o persoana predispusă greșelii și dezamăgirilor. Dar din ele am învățat întotdeauna. Și poate da, uneori le-am repetat, asumându-mi și trecând mai departe. Pentru ca sunt de părere, ca orice om trebuie sa-și asume faptele, indiferent de originea lor. Omul trebuie sa fie asumat. Mi-am asumat orice suferința, orice dezamagire, orice infidelitate, și orice „du-te, vino”. Și sincer, ma simt împlinita și fericita. Sunt împăcată cu toate greșelile mele, nu sunt mândra, dar timpul nu așteaptă pe nimeni in nicio circumstanța. E de ajuns cine sunt acum, și ce fac in momentele acestea. Evoluez constat, ca orice om ce își dorește sa fie fericit. Totul o sa fie la locul lui, cândva. Trebuie doar sa aștept și sa contribui. –Mulțumesc tuturor amprentelor din viața mea, prieteni, amici, cunoștințe, prieteni falși, iubiți, familie. Mulțumesc pentru ceea ce sunt astăzi.

Decembrie-03:29

E decembrie . E frig și târziu. E miezul nopții și poate ar trebui sa dorm. E Decembrie și ma simt fericita. Cumva Decembrie e luna care îmi aduce bucurie și entuziasm. Decembrie îmi permite sa fac o analiza asupra vieții mele, care este un haos, in cele mai multe cazuri, și sa îndrept lucrurile care mi se par mie ca ar trebui îndreptate. Sa scot oamenii din viața mea, sa fac loc pentru alții care sper eu sa rămână pe o perioada mai lunga, sa ma gândesc la persoanele ce ma iubesc și sa le spun cât de recunoascatore ma simt ca sunt lângă mine. Sa ma gândesc la greșelile pe care le-am făcut și anul asta, sa încerc sa le repar, pentru ca știi și tu, nu este loc de ele in anul ce urmează. Pentru ca, cumva, nu-mi permit sa merg mai departe cu ele măcinând-mi viața, vreau sa le accept și sa trec mai departe. Pentru ca de data aceasta, vreau un an mai bun. Vreau ca anul ce urmează sa-mi aducă bucurii ( oricum, tristețile sunt inevitabile, așa ca trec peste), sa-mi aducă succesuri și sa țina oamenii buni lângă mine.

E decembrie și vântul rece al iernii îmi taie suflul și îmi imbratiseaza fata. Ma scald in aerul proaspăt și dur in fiecare dimineața. Ma bucur in fiecare secunda de acest Decembrie, pentru ca simt ca e cel mai bun de pana acum. E acel moment din an când îmi reamintesc trăirile și emoțiile ce m-au completat. E acel moment când simt ca trebuie sa o iau de la capăt cu ceva mai bun și cu ceva ce ma va duce pe culmile fericirii. E acel moment când îmi dau seama ca nu am făcut totul corect și ca am lăsat oameni nepotriviți in viața mea și ca ar trebui sa repar asta. E acel moment când îmi doresc mult mai multe de la noul an, când ma simt determinata sa încep ceva ce-mi va fi benefic peste puțin timp.

E decembrie și vreau sa fiu singura o perioada, o perioada care sa ma ajute sa-mi fac ordine in gânduri și sa ma redescopăr. Sa pun cap la cap fiecare piesa din puzzle ul vieții mele. Sa-mi lipsesc bucățelele frante ale inimii și sa învăț sa fiu un om mai bun. Nu, nu ma simt o persoana buna, nici pe departe. Sunt doar o fata care evoluează pe parcurs și care învață din tot ce se întâmpla in jurul ei. Sunt o fata care intr-o zi va fi o femeie pregătită pentru toate. Vreau un nou început, nimic mai mult. Un nou început pentru toate. Vreau un început in a fi o persoana buna și calda, o persoana care sa se iubească pe sine mai mult decât o face in momentul acesta, o persoana care sa știe unde sa pună punct și unde sa pună virgula. O persoana care sa știe sa spună „nu” atunci când e cazul, o persoana care sa știe sa fie mai impunătoare, dar și o persoana care sa știe sa fie mai delasatoare și mai iubitoare.

Vreau doar un nou început care sa-mi rămână definit. Un nou început pe care sa mi-l asum și de care sa fiu mândra.