Hai sa fim.

Hai sa fim. Sa fim noi. Sa ne iubim cu bune și rele. Sa ne iubim in zilele ploioase și monotone. Sa ne iubim cu un patos atât de mare încât sa nu mai vedem pe altcineva in jurul nostru. Hai sa fim noi cei ce vor schimba lumea. Hai sa ne căutam și sa ne găsim de fiecare data, sa ne descoperim defectele și calitatile si sa ne iubim in ciuda a tot ce e mai rău in noi. Hai sa ne scriem propriul destin ce va fi peste ani și va fi cel ce va bucura suflete.

Vreau sa ne iubim curat și sincer. Vreau sa ne împărtășim iubire și ne cuprindem sufletele in mâini. Vreau ca sufletul tău sa- mi fie mie suflet și invers. Vreau sa fim cei mai buni in ale iubirii și cei mai rai in ale despărțirii. Vreau ca tu sa-mi fii un întreg, vreau ca tu sa-mi mângâi fata-n palmele fine. Simt nevoia sa fim ce alții nu au fost.

Ești bun și cald. Ești motivul zâmbetului meu in fiecare zi, și da, știu ca-mi iubești zâmbetul. Îl iubești așa cum iubesc eu timpul petrecut împreuna. Tânjesc după o fericire lunga. Hai sa nu ne pripim si doar sa fim. Totul se descoperă. Așa cum ne-am descoperit și noi. Vreau sa ne simțim împliniți de la un singur sărut și totuși sa vrem mai mult și mai mult. Vreau ca aroma de cafea sa fie motivul amândurora ce ne trezește in fiecare dimineața. Hai sa împărțim clipe de liniște și iubire, sa împărțim compasiune și sa ne lăsam purtați de val. Hai sa ne cuprindem și sa ne acoperim cu dragoste. Sa ma iubești pe mine, iar eu pe tine. Hai ca tu și eu, sa fim un întreg. Un întreg ce atinge limitele și se întoarce pentru a mai putea trai încă o data.

Hai sa fim azi, mâine. Hai sa fim noi. Tu și eu. Hai sa ne completam. Tu și cu mine. Hai sa fim o viața, dar fără promisiuni.

Anunțuri

Toamna sufletului meu

Aștept toamna asta de ceva timp și pot spune ca ma simt împlinita. De ce împlinita? Implinita pentru ca mi-am dat seama ca este loc de mai bine, pentru ca ceva m-a luminat și am ajuns la concluzia ca totul in viața se întâmpla cu un scop, ca Dumnezeu are ceva planificat pentru fiecare in parte. E momentul ăla din viața oricărui om in care se simte mulțumit cu ceea ce urmează sa facă.

Mi-am propus multe toamna asta! Mi-am propus sa o iau de la început. Sa fiu o persoana mai buna, mai calda și mai înțelegătoare. Mi-am propus sa învăț sa iubesc cu o mai mare intensitate, dar nu pe toate lumea, ci doar pe cei care merita. Mi-am propus sa-mi ating toate scopurile și toate visele, pentru ca satisfacția pe care o ai la sfârșit e al dracului de profunda.

E începutul ăla mult așteptat. Începutul in care toamna este personaj principal. Personajul principal care îți dezbate soluții, dar care te amețește ca in final sa alegi ce e mai bine pentru tine. Asta e toamna sufletului meu. Un suflet ce a fost trist și inundat o perioada lunga, oamenii din jurul meu având cea mai mare parte din vina. Pentru ca e dureros sa privești cum oamenii dragi tie, oamenii care aveau un rol esențial in formarea ta spirituală, pleacă. PLEACA ȘI NU SE MAI ÎNTORC! Nici măcar in urma nu se uita. Pleacă fără nicio evitare, de parca nu au făcut niciodată parte din viața ta. E un sentiment sufocant și plin de vinovatie. Te simți vinovat și ajungi sa crezi ca problema este la tine, ca oamenii se îndepărtează din cauza ta, ca undeva greșești de fiecare data. Și așa devii neliniștit. Și stai nopți întregi și iti pui întrebări, întrebări la care nu o sa primești un răspuns concret niciodată. Te torturezi când de fapt problema este la ei, ei sunt cei ce nu știu sa fie alături, ei sunt cei care te fac sa plângi și tot ei cei care o sa aibă de pierdut. Sunt TRECĂTORI prin viața mea, a ta și a lor. Și așa vor fi mereu.

Ma bucur de fericirea ce-mi dezgolește sufletul și umbla liberă. Ma bucur ca am reușit sa fac diferențe între oamenii buni și stătători și oamenii rai și trecători. Ma bucur pentru mine, cum te bucuri și tu pentru tine. Sunt pregătită de noi succesuri și eșecuri, de noi coborâșuri și urcușuri. Sunt pregătită sa primesc in viața mea oameni care au aspirații, și care sunt dispuși sa zboare alături de mine.

Toamna curată suflete. Toamna impastie fericire și aduna dezamăgiri. Toamna nu are loc de tristeți și lacrimi. Toamna culege zâmbete si le împarte cu mine, cu tine, cu noi toți

Toamna asta este toamna sufletului meu!

Despre omul nevindecat din viața mea

Nu am mai scris nimic, nici despre mine, nici despre el, nici despre noi. Ce-i drept, nu am mai avut curaj sa fac asta. Nu am mai scris nimic acceptabil de publicat de o perioada lunga. Nu am mai scris nici despre sentimentele curate și frumose din inima mea, nici de durerile care îmi marchează viața deseori. Credeam, pur și simplu, ca nescriind și nepublicand ce simt, durerea va dispărea. Credeam ca dacă nu o sa mai știe atât de multă lumea la ce încercări îmi mai este pusă inima, durerea nu se va resimți atât de tare. Deși, recunosc ca scrisul m-a scăpat de multe ori de nesiguranța asta care ma domina. Poate problema este la mine și îmi este greu sa accept, sa accept ca viața mea nu este atât de roz pe cât o văd ceilalți și pe cât o vedeam eu cândva. Ca in viața mea mereu va lipsi ceva sau cineva. Știți ca majoritatea oamenilor au suișuri și coborâșuri, nu? Ei bine, eu am ajuns sa cred ca am parte doar de coborâșuri. Am încercat sa ma închid in mine, sa uit de el și de noi. Am uitat sa mai fac ce-mi place, sa scriu, sa iubesc, sa-mi dedic viața cuiva. Dar încerc sa-mi reîmprospătez voința. Încerc sa ma deschid vouă și sa împart cu voi fericirile și tristețile mele, realizările și eșecurile mele, dezamăgirile și încrederea acumulata pe parcurs. Vreau sa va spun despre dureri sufletești și nopți nedormite. Despre inimi prăbușite si mintea-mi epuizata.
Despre omul nevindecat care mi-a adus viața la extaz ca mai apoi sa ma tragă in agonie. Este doar despre omul cald și diferit, despre acel om pe care mi l-am dorit lângă mine dintotdeauna, dar pe care nu l-am putut avea.
Și totuși, este despre durere, nu? Despre cum oamenii apar in viața ta pentru a te răscoli și pentru a te răni. Despre cum fericirea se joaca cu tine, despre cum totul se rezuma la o singura persoana.
La omul nevindecat, omul ce a reușit sa ma fericeasca doar cu zâmbetul și tandrețea lui. Omul ce a fost cald și bun, omul ce mi-a purtat fata in palmele lui de atâtea ori.
Nevindecat? De ce? Pentru ca inima-i era indiferenta la sentimente, la dragoste. Refuza binele și atrăgea ignoranta. Cerșea atenție și oferea fix NIMIC. Era complicat, dar plăcut. Era multe, dar totuși nimic. Voia sa primească absolutul.
Era înconjurat de persoane bune, exact ca el. Da, era o persoana buna, doar ca era nevindecat.
Iubea ploaia, și am început și eu sa o iubesc. Iubeam ce iubea și el. Iar acum, doar ploaia îmi mai trezește liniștea-mi.
E ciudat și dureros sa scriu la trecut, sa-mi amintesc întâmplări care ma fericeau cândva, dar care acum, doar ma chinuie. Doare sa uit de el. E trecut, pentru ca nu mai știu ce fel este acum. Nu știu dacă inima lui nevindecată s-a vindecat și a început sa iubească pe cineva. Nu știu dacă se mai gândește la mine și dacă îl arde vreo dorința sa ma sune in miez de noapte, cum făcea deseori. Nu știu dacă indiferenta lui s-a schimbat. Nu știu, e sigurul lucru pe care îl pot spune despre el.

Un misterios cu ochii albaștrii, un neînțeles plin de neințelesuri. Un om nevindecat, ce mi-a vindecat inima.

Eu sunt. Tu ești. Noi când? 

O seara de martie liniștita. O tigara fumata și un gând către tine. Un gând plin de iubire  și cu o ardoare de a te vedea și de a te iubi neîncetat. Vreau sa-ți simt atingerile care îmi trezesc corpul. Vreau cu disperare sa fiu iubita. Vreau sa ma iubești și sa nu ma mai lași. Sa ma iubești cu o intensitate infinita. Sa ma iubești prin gesturi și mângâieri. Sa ma iubești prin săruturi și prin cuvintele calde care îmi îmblânzesc sufletul. Sa ma iubești cum iubesc și eu zilele și nopțile petrecute impreuna, zâmbetul, fata, mofturile, defectele și calitatile. Vreau sa mi te dedici trup și suflet, sa mi fii întreg. Sa-mi completezi inima plânsă și sa culegi împlinire din fiecare zâmbet al meu. Vreau ca privirea ta sa ma cheme, vreau sa ma dezbraci cu săruturi. Vreau totul. Vreau totul cu tine. Îmi doresc sa-ți simt fiecare bătaie a inimii, sa te simt cuprinzandu-mi fiecare parte din corp, iubind-ma cu aceeași dorința. Cuprinde-ma cu caldura ta și târăște-ma in cele mai murdare gânduri ale tale. Simt nevoia de refacere a amândurora.  

Eu sunt. Tu ești. Noi când? 

Mi-e iarna in suflet 

Îmi zvacnesc tâmplele. Mintea-mi dezleagă cuvintele neînțelese. Îmi beau cana de ceai și ma gândesc…agitata, plânsă și îngândurată. M-au năpustit regretele și ma simt secata de vlagă. Muzica doare, iar noaptea-i tot mai surda. Inima îmi e lipsită de orice urma de vindecare, iar eu ma simt bolnava și prinsă in perfuzii. 

Sufletul mi-e paralizat de gerul care a înghețat oamenii, iar singurătatea îmi arde ochii și ma tulbura. Imi caut liniștea in amintirea anotimpurilor calde. Mi-e iarna in suflet și gerul mi-a pătruns in organism și mi-a înghețat toate simțurile, m-a blocat complet. Am senzația ca trupul meu se va crapa ca un pahar de sticla. Mi-e iarna in suflet și primăvara și vara și toamna. Mi-e iarna in suflet și sunt trista. Vreau sa dorm si sa ma depărtez ușor de orice urma de regret și suferința ce-mi îngheață sufletul încetul cu incetul. Visez la un suflet cald intr-un timp real. Plâng, sparg, tip. Ma descarc. Îmi las libere sentimentele și ma las căutată in adânciurile întunecate ale sufletului meu. Ne-ntelesurile ma descriu și ma acoperă. O muzica ușoară îmi cânta in surdina. Gândurile mi se zbat in minte și îmi creează un disconfort. 

Simt șiroaie de apa scurtându-se prin pieptul meu. 

Tu…


Azi…azi scriu dintr-un colț al camerei mele. Un colț in care îmi țin închise speranțele și visele. Aici și acum îmi deschid sufletul pentru a putea da frâu liber sentimentelor mele, sentimente ce sunt sincere și calde intr-o toamna ploioasa și friguroasă. Credeam ca o sa doară sa scriu din nou, dar nu e dureros, e liniștitor. Ma liniștește și ma fericește, exact așa cum o face ploaia, cum fulgii de nea reușesc sa ma tragă intr-un univers paralel, cum caldura soarelui ma bucura de fiecare data. Liberă și fără nicio reținere, astăzi scriu despre tine cu multă caldura, pentru prima data. Vreau sa știi ca ești un om bun, un om cu suflet cald și pur. Un om care îmi taie respirația de fiecare data când ma săruta. Mâinile tale îmi musca umerii, sânii și coapsele, iar eu ma bucur. Ma bucur sa văd ca tu, suflet cald, pui atâta tandrețe și iubire in atingerile tale. Ma simt o marioneta in mâinile tale. Privirea ta ma arde, iar zâmbetul tău ma amețește și ma induce intr-un somn adânc al iubirii. Ma simt fragila și de neatins. Ma simt cum nu m-am simțit niciodată. Ma simt de parca toată iubirea a fost strânsă și lăsată sa cada deasupra mea. O iubire care e doar pentru mine, o iubire de care pot profita intr-un mod plăcut și vindecător sufletelor noastre. Ma simt captivă intr-o poveste cu final fericit, bănuiesc. Încă nu sunt sigura. Deși, știu sigur ca ma simt împlinita când îmi strângi fata in palmele-ti calde, uitandu-te adânc in ochii mei, ca apoi sa ma săruți ușor pe nas. Iar rasul tău molipsitor și blând ma târăște ușor intr-un morman de sentimente. Te doresc așa cum un însetat își dorește un strop de apa in mijlocul deșertului. Mi-am găsit pacea in brațele tale calde. 
Adulmec aerul cald al dragostei ce învăluie camera ca un abur, iar mâna ta leneșă se odihnește pe coapsa mea. Mirosi a tutun fin și a ploaie, iar soaptele noastre sunt strivite între pernele mici. 

Mi-e toamna in suflet! 


E toamna in sufletul meu. O toamna trista. O toamna a durerii singuratice și mute. Mi-e toamna in suflet și mi-e frig. Ma chinuie o singurătate lăuntrica in interior. E toamna și e târziu. Simt cum ma ascund printre culorile ruginii ale amintirilor și gândurilor pierdute. Ploua și sufletul mi-e trist. As vrea sa-mi scot din suflet mii de lucruri, dar nu pot. Îmi adie un vânt ușor, și parca mi-e frica sa trăiesc. Sunt un suflet trist și rătăcitor care caută o cale de scăpare. Ma simt atât de obosita, iar inima mea, parca astăzi îmi este făcută scrum. 

E toamna. E o toamna rece in lumea mea. Gândurile îmi cad printre frunze, iar suspinele nu ma lasă liberă. Stau ghemuită intr-un colț, iar ploaia ma uda atenta. Ma simt pierdută in nopți mohorâte și zile încețoșate. Mi-e rece in suflet și caut iubire. Inima mi se zbate in valuri de la atâta plâns. Și încă încerc, incerc sa nu răspund toamnei cu melancolie, sa nu o lasă sa-mi cufunde inima intr-o mare de culori triste. Încerc sa scot la iveală zâmbete și sa ascund ca toamna îmi readuce in inima frânturi ale unei iubiri sfârșite.  Toamna nu este doar un anotimp, toamna este un moment  al amintirilor, al trecutului. Toamna este un sentiment al durerii și al tristetii. Toamna e aici, iar ceata umeda și vântul rece s-au lăsat in sufletul meu. Mi-e dor de tot și de toate. Mi-e dor de frumusețea sufletului meu. Mi-e dor de bunătate și liniște. Mi-e frig și ma acopăr cu câte o amintire uitată in colțul sufletului. Toamna îmi cânta muzica peste tot in suflet, o muzica trista și singuratica.

 Mi-e  toamna in suflet și mi-e frica.