Mi-e iarna in suflet

Îmi zvacnesc tâmplele. Mintea-mi dezleagă cuvintele neînțelese. Îmi beau cana de ceai și ma gândesc…agitata, plânsă și îngândurată. M-au năpustit regretele și ma simt secata de vlagă. Muzica doare, iar noaptea-i tot mai surda. Inima îmi e lipsită de orice urma de vindecare, iar eu ma simt bolnava și prinsă in perfuzii. 

Sufletul mi-e paralizat de gerul care a înghețat oamenii, iar singurătatea îmi arde ochii și ma tulbura. Imi caut liniștea in amintirea anotimpurilor calde. Mi-e iarna in suflet și gerul mi-a pătruns in organism și mi-a înghețat toate simțurile, m-a blocat complet. Am senzația ca trupul meu se va crapa ca un pahar de sticla. Mi-e iarna in suflet și primăvara și vara și toamna. Mi-e iarna in suflet și sunt trista. Vreau sa dorm si sa ma depărtez ușor de orice urma de regret și suferința ce-mi îngheață sufletul încetul cu incetul. Visez la un suflet cald intr-un timp real. Plâng, sparg, tip. Ma descarc. Îmi las libere sentimentele și ma las căutată in adânciurile întunecate ale sufletului meu. Ne-ntelesurile ma descriu și ma acoperă. O muzica ușoară îmi cânta in surdina. Gândurile mi se zbat in minte și îmi creează un disconfort. 

Simt șiroaie de apa scurtându-se prin pieptul meu.